Catrene de Omar Khayyam

Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile intrebari".

In aceasta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sange cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din inchegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine...

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Cand mi-amintesc savantul ce-am fost, azi il compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vantul naluci ciudate tese.