joi, 13 noiembrie 2008

Acum 13 ani - cea mai moale povestire

Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.

Norocos si ghidus ca un drac fost-am de mic. Sa tot fi avut vreo noua ani (asta s-a intamplat asadar acum treisprezece ani), cand imi petreceam vacanta de vara la matusica Gina, careia ii spuneam "papusica", desi batea mai degraba inspre o sumo-papusica japoneza... Aveam acolo o vecina, de-o varsta cu mine (care intre timp si-a tras craci si portbagaj pe stil fotomodel si nu se mai uita la mine), pe numele ei Ana, in curtea careia pierdeam cea mai mare parte din timp.

Oameni gospodari, parintii Anei aveam un grajd mare, in spatele caruia era un fel de piscina de beton in care se scurgeau in mod ingenios dejectiile vacilor si porcilor si putrezeau bolborosind intr-o veselie, pana ajungeau mranita. De ce am senzatia ca orice cititor isi inchipuie de pe acum ce mi s-a intamplat? Da, e adevarat, am cazut exact in piscina cu rahat, care atunci inca era fresh si aromat, mai avea mult pana sa fie mranita (care e aproape uscata).

Marele meu noroc fu acela ca am cazut cu fata in sus - asa ca n-am luat nici o gura din preacinstitul, ciocolatiul material. Bunicul meu, fie-i tarana usoara, m-a scos la propriu din c****. Nu stiu cum m-a apucat saracul, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri baga mana pan' la cot si-n foc cand e vorba sa salveze o viata nevinovata (eu am indoieli ca as face-o, ma rog...)

Iata dara care imi fu botezul adevarat: in sfantul rahat fui botezat, de-abia la varsta de noua ani. De-atunci mereu mi se spune, de-am ajuns si eu sa cred, ca sunt foarte norocos daca am fost uns cu rahat cand eram mic, si uneori amabilul "Uau, dar aproape ca nu mai mirosi deloc!"

Dar nici in Bucuresti, orasul natal, n-am fost ferit de aventuri. Eram atat de pampalau pe vremea aceea incat copiii vecini din Berceni (colo, unde bate porumbu-n geam) ma foloseau cu satisfactie drept ciuca zonala a batailor. Ca mancam bataie n-ar fi nimic, dar uneori le serveam si drept tinta pentru mult-apreciatul joc la vremea aceea "scuipa-l pe Grasu", eventual cu plug-in de "Baba-oarba" - adica scuipa-l pe Grasu cu ochii inchisi (headshot - 10 puncte). N-am sa uit niciodata acea comparatie incarcata de poezie pe care Remus (misto nume, nu?), liderul necontestat al gastii, a facut-o in legatura cu un bot sanatos de scuipat de pe tricoul meu, care avand o parte vascoasa atarna in semicerc: "ia uitati baaaa, are si medalion!"

La scoala insa, ceva mai ferit de "intelectualitatea" periferiei, eram si eu ceva mai tantos; umblam impreuna cu Visan, bunul meu prieten din generala, sa vedem chilotii fetelor cu oglinda prinsa la siret. Si sa ne-ajute Dumnezeu, devreme am avut o idee despre care e care-i treaba pe-acolo pe sub catrinta... Mai tarziu nu mi-a mai ramas decat sa adaug noi si noi cunostinte...

Talentul artistic nu ne-a fost nici el strain - cand nu faceam matrite in rahat (in registrul meseriilor, "matritor-frezor de c****", mi se pare), ma ocupam cu scrierea de poezii. Si se nimerise sa avem doua colege de clasa, pe numele lor Anghelina-cu-pricina si Ene-pe-la-ghene (care, a-propos de calculatoare, se lauda in 1995 ca ea are acasa Pentium 4), cum dragastos le alintam mereu, care miroseau otetos-intepator, agricol chiar, a transpiratie dupa fiecare ora de sport. Ne simteam in acele sfinte ocazii precum Ion al Glanetasului la scena de inceput a horei
satesti, din romanul binecunoscut. Imi aduc aminte doar franturi din stihurile acelea: "Mergeti, bani imprumutati/Sapun si sprei sa va luati" sau traditionalul "Anghelino, nu-i normal/Sa mirosi precum un cal/Ne aduci la disperare/Cu dihorii din dotare".

Pe acea vreme eram prea necopt la minte (si la trup, daca stau sa ma gandesc) ca sa ma duca capul ca femeile vor sa auda poezii frumoase, de dragoste si dor de viata... Mai tarziu doar am invatat ast lucru si l-am pus in aplicare (cu succes) - a se vedea blogul de fata.

Fetele, bietele de ele, numai un plans, s-au dus glont la diriginta (le recitasem bineinteles poezia in cadru organizat, de cenaclu literar, de fata cu toata clasa). Dumneaei, cea mai de gasca profesoara din viata mea, a cerut nervoasa sa vada poezia. Spre grozava disperare a vajnicelor-mirositoare fete, diriginta noastra indragita a inceput sa rada pe infundate. M-a amenintat formal ca voi plati pentru asta ("animalule"), dar nu s-a intamplat niciodata (probabil
am platit in avans cand cu matrita in rahat).

O singura intamplare, de asta data de forta egala si de sens contrar (ca la fizica, din cat am prins si eu), mai am de asternut pe LCD. Tot in acea perioada m-a trimis mama intr-o tabara la Paltinis. Era una din acele tabere comuniste, care atata nostalgie imi trezesc acum, cu detalii pitoresti precum omide in muraturi, viermisori in cartofi (numai natur), paturi mirosind a pipi, paduchi, muste in rigor mortis sub geamurile cantinei si acele memorabile, cochete cabane (numite ingenios, dupa caz, "Bradul", "Capra neagra", "Poiana" sau "Magura") de 100 de metri lungime si doua incaperi: buda si dormitorul.

Intr-un astfel de asezamant, in puterea noptii, o clica de viitori combinatori din Constanta facea tot felul de giumbuslucuri copilaresti, care de care mai zglobii: aruncau cu cutite in usi, fumau mucuri gasite pe jos, scoteau colegii de camera care facusera imprudenta sa adoarma la o plimbare draguta cu patul la aer curat, in padure, ii coseau pe altii de saltele, le cantau pe la ureche "Pisa-te ca pleaca trenul, in acompaniament vioi de apa clipocind in pahare, puneau rahat pe clanta de la cabana profesorilor (aia cu pasta de dinti e pentru novici) si cate si mai cate asemenea pezevenghilacuri nevinovate de copii.

Mie insa mi-au facut una originala, de n-am s-o uit cate zilisoare oi avea: m-am trezit, la ora stingerii (si cand zic stingere am in minte imaginea unei cabane cufundate in intuneric total), cu un craniu aproape curat (adica osul aproape intact... nu intru in detalii) de vaca la mine sub patura (stiti voi, aia de mirosea a pipi). Se pare ca acest mugitor-behaitor animal, preacinstit in India si facut saorma la Dristor, e intr-un mod straniu legat pentru totdeauna de intamplarile cele mai penibile si groaznice din viata mea. Am zbierat din toti rarunchii si am zburat glont la cabana profesorilor. Stiti voi, cea cu clanta unsa cu rahat...

Nu-i asa, emagule si cititorule amator de aparatura IT-o-casnica, ca am trait copilaria la limita? Conform ultimelor cercetari, in rahat, oamenii elimina si putina adrenalina - exact ce nu mi-a lipsit niciodata, cel putin copil fiind. Va pup apasat (de la distanta), si va rog, fiti cu ochii in patru, mai ales ca vin alegerile: prin partile astea, rahatul e peste tot!

Stam in fereastra susa de Mihai Eminescu

Stam in fereasta susa
Si izvorau in taina,
Cu-a lor de aur haina,
A noptii stele mari.
Se umfla dinainte-mi
De vant deschisa carte
Si literele-i moarte
In luna joaca clar.
Un rau, vezi, misca unda-i
Cea visator-bolnava,
Un cantec in dumbrava,
O floare vad pe lan,
O stea in cer albastru,
Ce-arunca-a ei icoana
Pe-oglinda alba, plana,
A lacului Meran.
Si suna-n noaptea trista
Un cantec de copila
Si vantu-ntoarce-o fila
Din cartea ce-am deschis.
De ce mi-a-ntors el foaia
Unde-nvatatul zice
Ca-n lume nu-i ferice,
Ca viata este vis?

luni, 10 noiembrie 2008

Departe mult de-aici de Charles Baudelaire

Stiu, tainic, un iatac in care,
Gatita si fermecatoare,
E-o fata-n vesnica-asteptare.

Pe sin isi face vint cu-o mina,
In pat culcata pe o rina,
Asculta plinsul de fintina:

E casa Doroteii, unde
S-o legene pe rasfatata,
Din departari usor patrunde
Suspin de briza si de unde.

De sus in jos, cu grija mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rasini frumos mirositoare. -
Lesina intr-un colt o floare.

vineri, 7 noiembrie 2008

Dreptatea leului de Jean de La Fontaine

Pe vremuri, capra, junca si oaia, sora lor,
S-au hotarit sa-ncheie o invoiala buna
Cu mindrul leu, vecinul si marele senior:
Ce pierd si ce cistiga sa-mparta impreuna.
In latul pus de capra, un cerb s-a prins usor;
Si, dumneaei, degraba, la ceilalti trimise
Sa vina toti.
Iar leul pe gheare-a numarat:
- Suntem, asadar, patru la imparteala, zise,
Si-n patru parti vinatul adus l-a despicat.

Intii, ca domn, o parte si-a ales.
- Aceasta, a mugit, e dreptul meu,
Pe care mi-l da numele de leu;
Ati inteles?
A doua parte, stie fiecare,
E dreptul cuvenit celui mai tare.
A treia parte iar mi se cuvine,
Ca nu e nimeni mai viteaz ca mine.
Iar daca la a patra cumva va repeziti,
Va fac bucati, asa sa stiti!

miercuri, 5 noiembrie 2008

Vorbe-n vant de Lord Byron

Cum as putea sa trec prin apa de ploaie?
Cum as putea sa trec fara sa ma-nec?
Daca as putea fi de piatra-as tacea...
Picaturi de roua as bea

Cum as putea s-adun apa de ploaie?
Cum as putea s-adun valurile de fum?
Ochii mi se intorc, dar pasii nu se-opresc
Sarutand picaturi ce zambesc

Corabia s-a-necat pe uscat...
Pe valuri merg si-ascult vorbe-n vant
Cum as putea sa cad ca o apa de ploaie?
Cum as putea sa cad, sa ma rup de-asfalt?
Chipurile se-ntrec sa piara rând pe rând
Tu ma calci in picioare trecand...
Rand pe rand...

Lasa-mi loc de-o vorba si-oi pleca
Ochii-nchisi pe luna s-or vedea

luni, 3 noiembrie 2008

Saul de Lord Byron

Thou whose spell can raise the dead,
Bid the prophet's form appear.
'Samuel, raise thy buried head!
King, behold the phantom seer!'

Earth yawn'd; he stood the centre of a cloud:
Light changed its hue, retiring from his shroud.
Death stood all glassy in his fixed eye:
His hand was wither'd, and his veins were dry;
His foot, in bony whiteness, glitter'd there,
Shrunken and sinewless, and ghastly bare;
From lips that moved not and unbreathing frame,
Like cavern'd winds, the hollow acccents came.
Saul saw, and fell to earth, as falls the oak,
At once, and blasted by the thunderstroke.

'Why is my sleep disquieted?
Who is he that calls the dead?
Is it thou, O King? Behold,
Bloodless are these limbs, and cold:
Such are mine; and such shall be
Thine to-morrow, when with me:
Ere the coming day is done,
Such shalt thou be, such thy son.
Fare thee well, bur for a day,
Then we mix our mouldering clay.
Thou, thy race, lie pale and low,
Pierced by shafts of many a bow;
And the falchion by thy side
To thy heart thy hand shall guide:
Crownless, breathless, headless fall,
Son and sire, the house of Saul!'

joi, 30 octombrie 2008

Ah, cata apa de Nichita Stanescu

Timpul devine timp
cand se transforma in iarba, in apa
in arbore si in piatra.
El e singurul care are miscare in sine
el e singurul care trece
care ne leaga si ne dezleaga
cel care ramane gravid
cu tot ce intalneste in cale
inventandu-si calea
nascandu-si calea.
Singurul lucru concret este timpul
lucrurile sunt miscarea lui.
Tigrul si Eufratul
ah, cata apa !

Razboiul de Nichita Stanescu

Acest bolovan a dat o ramura verde.
O, cantec de privighetoare al caprei.
Din subtioara de lapte a mameiam alunecat in subtioara de spirt a tatei.
De buna seama cineva este de fata
ajuta aceasta translatie de aer vorba ingheata
o, tu zapada.

Vine de-a-ncalare pe sine
sarea cu ochi
maduva fierului.

- Nu va mai bateti atata intre voi,
razboiul s-a terminat ieri !
- Mai taci din gura am strigat
mai taci din gura
taci din gura mai bine taci din gura
taci din gura!
Noi suntem cei de alaltaieri.

miercuri, 29 octombrie 2008

Cutremur de Grigore Vieru

Mama intra-n mare.
Asfintire lina.
Sfintei mari intinderi
Cuvios se-nchina.
Alb imprastiate
Pletele-i pe valuri
Copera, o, marea...
Pruncii fug pe maluri.
In adanc nurora
Cu inchise pleoape,
Ca o stea prelunga,
Serpuie sub ape.
O, dar ce cutremur
Cand pe valuri urca
Si cu parul mamei
Parul ei se-ncurca!

luni, 27 octombrie 2008

Sonet CLXXVII de Vasile Voiculescu

Mereu imi vine in minte un cantec taranesc...
Il inganau la hanuri poznasii cimpoieri:
"Sa nu te-mbraci in zdreanta zvarlita de boieri,
Cu straiul lor odata si raia-ti daruiesc!"
Iubirea ta purtata-n saloane si la curte,
Smulsa-n alcov de pofte cu coltii lor nebuni;
Imi sta-ntr-un pes, ingusta, cu poalele prea scurte,
Reci drojdii de dantele pe-amare goliciuni...
Eu totusi am primit-o, inflacarat s-o schimb,
Si migalesc s-o curat, s-o inalt, sa-i dau largime,
Dar vino cum te afli, in haina ta de crime:
Ti-am pregatit o alta din straluciri de nimb;
Vestmmant slavit, mai trainic ca globul pamantesc,
E mantia-mi de visuri in care te-nvelesc.

duminică, 26 octombrie 2008

Plans de toamna de Vasile Voiculescu

Bat lung peste tara

Reci ramuri de vant

Si codrul de ceara

Miroase a sfant.


Vin zile carunte...

Spre vaile moi

Se lasa marunte

Dulci neguri de oi.


Cocoare gonace

Pe-un cer pamantiu

Spre calde conace

Aceleasi cai scriu


Si-n poala zabuna

A norilor orbi

Vazduhul aduna

Sinoade de corbi.


Dezmierzi o lumina?

Se stinge... De-acum

Ti-e mana de tina,

Obrazul de fum.

Plans de toamna de Vasile Voiculescu

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte...
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge... De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.