Dreptatea leului de Jean de La Fontaine

Pe vremuri, capra, junca si oaia, sora lor,
S-au hotarit sa-ncheie o invoiala buna
Cu mindrul leu, vecinul si marele senior:
Ce pierd si ce cistiga sa-mparta impreuna.
In latul pus de capra, un cerb s-a prins usor;
Si, dumneaei, degraba, la ceilalti trimise
Sa vina toti.
Iar leul pe gheare-a numarat:
- Suntem, asadar, patru la imparteala, zise,
Si-n patru parti vinatul adus l-a despicat.

Intii, ca domn, o parte si-a ales.
- Aceasta, a mugit, e dreptul meu,
Pe care mi-l da numele de leu;
Ati inteles?
A doua parte, stie fiecare,
E dreptul cuvenit celui mai tare.
A treia parte iar mi se cuvine,
Ca nu e nimeni mai viteaz ca mine.
Iar daca la a patra cumva va repeziti,
Va fac bucati, asa sa stiti!