Omul de Alexandru Vlahuta

Manat de soarta pe-a vie ii valuri,
Se duce omul fara-ncetare.
Si-mpins de vanturi, lovit de maluri,
Aci se-afunda, aci apare.
Patruns de chinuri, sarmanul plange,
Si mai nainte de-al sau mormant,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga rupta de vant,
El moare-n steaua care apune;
Si tot ce cade si tot ce tace
Moartea-i arata, de moarte-i spune,
Pana se cufunda barca-i in pace.