Poeme Alese

Acum 13 ani - cea mai moale povestire

2008-11-13T18:58:00.000+02:00

Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.

Norocos si ghidus ca un drac fost-am de mic. Sa tot fi avut vreo noua ani (asta s-a intamplat asadar acum treisprezece ani), cand imi petreceam vacanta de vara la matusica Gina, careia ii spuneam "papusica", desi batea mai degraba inspre o sumo-papusica japoneza... Aveam acolo o vecina, de-o varsta cu mine (care intre timp si-a tras craci si portbagaj pe stil fotomodel si nu se mai uita la mine), pe numele ei Ana, in curtea careia pierdeam cea mai mare parte din timp.

Oameni gospodari, parintii Anei aveam un grajd mare, in spatele caruia era un fel de piscina de beton in care se scurgeau in mod ingenios dejectiile vacilor si porcilor si putrezeau bolborosind intr-o veselie, pana ajungeau mranita. De ce am senzatia ca orice cititor isi inchipuie de pe acum ce mi s-a intamplat? Da, e adevarat, am cazut exact in piscina cu rahat, care atunci inca era fresh si aromat, mai avea mult pana sa fie mranita (care e aproape uscata).

Marele meu noroc fu acela ca am cazut cu fata in sus - asa ca n-am luat nici o gura din preacinstitul, ciocolatiul material. Bunicul meu, fie-i tarana usoara, m-a scos la propriu din c****. Nu stiu cum m-a apucat saracul, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri baga mana pan' la cot si-n foc cand e vorba sa salveze o viata nevinovata (eu am indoieli ca as face-o, ma rog...)

Iata dara care imi fu botezul adevarat: in sfantul rahat fui botezat, de-abia la varsta de noua ani. De-atunci mereu mi se spune, de-am ajuns si eu sa cred, ca sunt foarte norocos daca am fost uns cu rahat cand eram mic, si uneori amabilul "Uau, dar aproape ca nu mai mirosi deloc!"

Dar nici in Bucuresti, orasul natal, n-am fost ferit de aventuri. Eram atat de pampalau pe vremea aceea incat copiii vecini din Berceni (colo, unde bate porumbu-n geam) ma foloseau cu satisfactie drept ciuca zonala a batailor. Ca mancam bataie n-ar fi nimic, dar uneori le serveam si drept tinta pentru mult-apreciatul joc la vremea aceea "scuipa-l pe Grasu", eventual cu plug-in de "Baba-oarba" - adica scuipa-l pe Grasu cu ochii inchisi (headshot - 10 puncte). N-am sa uit niciodata acea comparatie incarcata de poezie pe care Remus (misto nume, nu?), liderul necontestat al gastii, a facut-o in legatura cu un bot sanatos de scuipat de pe tricoul meu, care avand o parte vascoasa atarna in semicerc: "ia uitati baaaa, are si medalion!"

La scoala insa, ceva mai ferit de "intelectualitatea" periferiei, eram si eu ceva mai tantos; umblam impreuna cu Visan, bunul meu prieten din generala, sa vedem chilotii fetelor cu oglinda prinsa la siret. Si sa ne-ajute Dumnezeu, devreme am avut o idee despre care e care-i treaba pe-acolo pe sub catrinta... Mai tarziu nu mi-a mai ramas decat sa adaug noi si noi cunostinte...

Talentul artistic nu ne-a fost nici el strain - cand nu faceam matrite in rahat (in registrul meseriilor, "matritor-frezor de c****", mi se pare), ma ocupam cu scrierea de poezii. Si se nimerise sa avem doua colege de clasa, pe numele lor Anghelina-cu-pricina si Ene-pe-la-ghene (care, a-propos de calculatoare, se lauda in 1995 ca ea are acasa Pentium 4), cum dragastos le alintam mereu, care miroseau otetos-intepator, agricol chiar, a transpiratie dupa fiecare ora de sport. Ne simteam in acele sfinte ocazii precum Ion al Glanetasului la scena de inceput a horei
satesti, din romanul binecunoscut. Imi aduc aminte doar franturi din stihurile acelea: "Mergeti, bani imprumutati/Sapun si sprei sa va luati" sau traditionalul "Anghelino, nu-i normal/Sa mirosi precum un cal/Ne aduci la disperare/Cu dihorii din dotare".

Pe acea vreme eram prea necopt la minte (si la trup, daca stau sa ma gandesc) ca sa ma duca capul ca femeile vor sa auda poezii frumoase, de dragoste si dor de viata... Mai tarziu doar am invatat ast lucru si l-am pus in aplicare (cu succes) - a se vedea blogul de fata.

Fetele, bietele de ele, numai un plans, s-au dus glont la diriginta (le recitasem bineinteles poezia in cadru organizat, de cenaclu literar, de fata cu toata clasa). Dumneaei, cea mai de gasca profesoara din viata mea, a cerut nervoasa sa vada poezia. Spre grozava disperare a vajnicelor-mirositoare fete, diriginta noastra indragita a inceput sa rada pe infundate. M-a amenintat formal ca voi plati pentru asta ("animalule"), dar nu s-a intamplat niciodata (probabil
am platit in avans cand cu matrita in rahat).

O singura intamplare, de asta data de forta egala si de sens contrar (ca la fizica, din cat am prins si eu), mai am de asternut pe LCD. Tot in acea perioada m-a trimis mama intr-o tabara la Paltinis. Era una din acele tabere comuniste, care atata nostalgie imi trezesc acum, cu detalii pitoresti precum omide in muraturi, viermisori in cartofi (numai natur), paturi mirosind a pipi, paduchi, muste in rigor mortis sub geamurile cantinei si acele memorabile, cochete cabane (numite ingenios, dupa caz, "Bradul", "Capra neagra", "Poiana" sau "Magura") de 100 de metri lungime si doua incaperi: buda si dormitorul.

Intr-un astfel de asezamant, in puterea noptii, o clica de viitori combinatori din Constanta facea tot felul de giumbuslucuri copilaresti, care de care mai zglobii: aruncau cu cutite in usi, fumau mucuri gasite pe jos, scoteau colegii de camera care facusera imprudenta sa adoarma la o plimbare draguta cu patul la aer curat, in padure, ii coseau pe altii de saltele, le cantau pe la ureche "Pisa-te ca pleaca trenul, in acompaniament vioi de apa clipocind in pahare, puneau rahat pe clanta de la cabana profesorilor (aia cu pasta de dinti e pentru novici) si cate si mai cate asemenea pezevenghilacuri nevinovate de copii.

Mie insa mi-au facut una originala, de n-am s-o uit cate zilisoare oi avea: m-am trezit, la ora stingerii (si cand zic stingere am in minte imaginea unei cabane cufundate in intuneric total), cu un craniu aproape curat (adica osul aproape intact... nu intru in detalii) de vaca la mine sub patura (stiti voi, aia de mirosea a pipi). Se pare ca acest mugitor-behaitor animal, preacinstit in India si facut saorma la Dristor, e intr-un mod straniu legat pentru totdeauna de intamplarile cele mai penibile si groaznice din viata mea. Am zbierat din toti rarunchii si am zburat glont la cabana profesorilor. Stiti voi, cea cu clanta unsa cu rahat...

Nu-i asa, emagule si cititorule amator de aparatura IT-o-casnica, ca am trait copilaria la limita? Conform ultimelor cercetari, in rahat, oamenii elimina si putina adrenalina - exact ce nu mi-a lipsit niciodata, cel putin copil fiind. Va pup apasat (de la distanta), si va rog, fiti cu ochii in patru, mai ales ca vin alegerile: prin partile astea, rahatul e peste tot!

Stam in fereastra susa de Mihai Eminescu

2008-11-13T16:47:00.000+02:00

Stam in fereasta susa
Si izvorau in taina,
Cu-a lor de aur haina,
A noptii stele mari.
Se umfla dinainte-mi
De vant deschisa carte
Si literele-i moarte
In luna joaca clar.
Un rau, vezi, misca unda-i
Cea visator-bolnava,
Un cantec in dumbrava,
O floare vad pe lan,
O stea in cer albastru,
Ce-arunca-a ei icoana
Pe-oglinda alba, plana,
A lacului Meran.
Si suna-n noaptea trista
Un cantec de copila
Si vantu-ntoarce-o fila
Din cartea ce-am deschis.
De ce mi-a-ntors el foaia
Unde-nvatatul zice
Ca-n lume nu-i ferice,
Ca viata este vis?

Departe mult de-aici de Charles Baudelaire

2008-11-10T20:04:00.001+02:00

Stiu, tainic, un iatac in care,
Gatita si fermecatoare,
E-o fata-n vesnica-asteptare.

Pe sin isi face vint cu-o mina,
In pat culcata pe o rina,
Asculta plinsul de fintina:

E casa Doroteii, unde
S-o legene pe rasfatata,
Din departari usor patrunde
Suspin de briza si de unde.

De sus in jos, cu grija mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rasini frumos mirositoare. -
Lesina intr-un colt o floare.

Dreptatea leului de Jean de La Fontaine

2008-11-07T22:34:00.002+02:00

Pe vremuri, capra, junca si oaia, sora lor,
S-au hotarit sa-ncheie o invoiala buna
Cu mindrul leu, vecinul si marele senior:
Ce pierd si ce cistiga sa-mparta impreuna.
In latul pus de capra, un cerb s-a prins usor;
Si, dumneaei, degraba, la ceilalti trimise
Sa vina toti.
Iar leul pe gheare-a numarat:
- Suntem, asadar, patru la imparteala, zise,
Si-n patru parti vinatul adus l-a despicat.

Intii, ca domn, o parte si-a ales.
- Aceasta, a mugit, e dreptul meu,
Pe care mi-l da numele de leu;
Ati inteles?
A doua parte, stie fiecare,
E dreptul cuvenit celui mai tare.
A treia parte iar mi se cuvine,
Ca nu e nimeni mai viteaz ca mine.
Iar daca la a patra cumva va repeziti,
Va fac bucati, asa sa stiti!

Vorbe-n vant de Lord Byron

2008-11-05T21:21:00.002+02:00

Cum as putea sa trec prin apa de ploaie?
Cum as putea sa trec fara sa ma-nec?
Daca as putea fi de piatra-as tacea...
Picaturi de roua as bea

Cum as putea s-adun apa de ploaie?
Cum as putea s-adun valurile de fum?
Ochii mi se intorc, dar pasii nu se-opresc
Sarutand picaturi ce zambesc

Corabia s-a-necat pe uscat...
Pe valuri merg si-ascult vorbe-n vant
Cum as putea sa cad ca o apa de ploaie?
Cum as putea sa cad, sa ma rup de-asfalt?
Chipurile se-ntrec sa piara rând pe rând
Tu ma calci in picioare trecand...
Rand pe rand...

Lasa-mi loc de-o vorba si-oi pleca
Ochii-nchisi pe luna s-or vedea

Saul de Lord Byron

2008-11-03T21:52:00.000+02:00

Thou whose spell can raise the dead,
Bid the prophet's form appear.
'Samuel, raise thy buried head!
King, behold the phantom seer!'

Earth yawn'd; he stood the centre of a cloud:
Light changed its hue, retiring from his shroud.
Death stood all glassy in his fixed eye:
His hand was wither'd, and his veins were dry;
His foot, in bony whiteness, glitter'd there,
Shrunken and sinewless, and ghastly bare;
From lips that moved not and unbreathing frame,
Like cavern'd winds, the hollow acccents came.
Saul saw, and fell to earth, as falls the oak,
At once, and blasted by the thunderstroke.

'Why is my sleep disquieted?
Who is he that calls the dead?
Is it thou, O King? Behold,
Bloodless are these limbs, and cold:
Such are mine; and such shall be
Thine to-morrow, when with me:
Ere the coming day is done,
Such shalt thou be, such thy son.
Fare thee well, bur for a day,
Then we mix our mouldering clay.
Thou, thy race, lie pale and low,
Pierced by shafts of many a bow;
And the falchion by thy side
To thy heart thy hand shall guide:
Crownless, breathless, headless fall,
Son and sire, the house of Saul!'

Ah, cata apa de Nichita Stanescu

2008-10-30T01:27:00.000+02:00

Timpul devine timp
cand se transforma in iarba, in apa
in arbore si in piatra.
El e singurul care are miscare in sine
el e singurul care trece
care ne leaga si ne dezleaga
cel care ramane gravid
cu tot ce intalneste in cale
inventandu-si calea
nascandu-si calea.
Singurul lucru concret este timpul
lucrurile sunt miscarea lui.
Tigrul si Eufratul
ah, cata apa !

Razboiul de Nichita Stanescu

2008-10-30T01:13:00.000+02:00

Acest bolovan a dat o ramura verde.
O, cantec de privighetoare al caprei.
Din subtioara de lapte a mameiam alunecat in subtioara de spirt a tatei.
De buna seama cineva este de fata
ajuta aceasta translatie de aer vorba ingheata
o, tu zapada.

Vine de-a-ncalare pe sine
sarea cu ochi
maduva fierului.

- Nu va mai bateti atata intre voi,
razboiul s-a terminat ieri !
- Mai taci din gura am strigat
mai taci din gura
taci din gura mai bine taci din gura
taci din gura!
Noi suntem cei de alaltaieri.

Cutremur de Grigore Vieru

2008-10-29T20:44:00.000+02:00

Mama intra-n mare.
Asfintire lina.
Sfintei mari intinderi
Cuvios se-nchina.
Alb imprastiate
Pletele-i pe valuri
Copera, o, marea...
Pruncii fug pe maluri.
In adanc nurora
Cu inchise pleoape,
Ca o stea prelunga,
Serpuie sub ape.
O, dar ce cutremur
Cand pe valuri urca
Si cu parul mamei
Parul ei se-ncurca!

Sonet CLXXVII de Vasile Voiculescu

2008-10-27T22:57:00.000+02:00

Mereu imi vine in minte un cantec taranesc...
Il inganau la hanuri poznasii cimpoieri:
"Sa nu te-mbraci in zdreanta zvarlita de boieri,
Cu straiul lor odata si raia-ti daruiesc!"
Iubirea ta purtata-n saloane si la curte,
Smulsa-n alcov de pofte cu coltii lor nebuni;
Imi sta-ntr-un pes, ingusta, cu poalele prea scurte,
Reci drojdii de dantele pe-amare goliciuni...
Eu totusi am primit-o, inflacarat s-o schimb,
Si migalesc s-o curat, s-o inalt, sa-i dau largime,
Dar vino cum te afli, in haina ta de crime:
Ti-am pregatit o alta din straluciri de nimb;
Vestmmant slavit, mai trainic ca globul pamantesc,
E mantia-mi de visuri in care te-nvelesc.

Plans de toamna de Vasile Voiculescu

2008-10-26T23:05:00.002+02:00

Bat lung peste tara

Reci ramuri de vant

Si codrul de ceara

Miroase a sfant.

Vin zile carunte...

Spre vaile moi

Se lasa marunte

Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace

Pe-un cer pamantiu

Spre calde conace

Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna

A norilor orbi

Vazduhul aduna

Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?

Se stinge... De-acum

Ti-e mana de tina,

Obrazul de fum.

Plans de toamna de Vasile Voiculescu

2008-10-26T23:05:00.001+02:00

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte...
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge... De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

Verset tarziu de George Bacovia

2008-10-24T22:39:00.000+03:00

Coboara pe noapte
Taceri de mormant,
Si jalnice soapte
Zboara pe vant.

Pustiu si de veacuri
Nu esti si nu sunt.
Si doarme cetatea...
Nici altii nu sunt.

Rondelul ticalosilor de Alexandru Macedonski

2008-10-23T22:21:00.000+03:00

Istovite taraturi
Trec aproape-n pielea goala. —
Poarta negre-adancituri
Pe sub ochii lor de smoala.
Pe neghiobi ii baga-n boala,
Schimba-n robi pe casca-guri. —
Istovite taraturi
Trec aproape-n pielea goala.

La Montmartre e rascoala
Cand, din craci facand figuri,
Cu murdare strambaturi
Dau pe fata ce-au sub poala,
Istovite taraturi.

Oda bahica de Stefan Octavian Iosif

2008-10-22T00:07:00.000+03:00

Poate ai vreun dor sa-ti vindeci,
Ori te paste vreun blestem?
Dragul meu prieten, vin , deci,
Toarna in pahare vin, deci,
Si sa bem!
Ca betia-i rost de glume,
E uitare de necaz...
Crezi ca Dumnezeu anume
Cand crea aceasta lume
Era treaz?
In betia lui divina
Lumea el cand o nascu,
Fiat lux! cu gura plina
Zise, si pe loc lumina
Se facu...
Si de-aceea are vinul
Darul de la Dumnezeu
Sa coboare-n ochi seninul
Si s-adoarma-n inimi chinul
Cel mai greu!
Stie-apoi si din Scriptura
Cel din urma bun crestin
Sa se ia de Pasti, in gura,
Sfanta cuminecatura
Tot cu vin!

Si-orice-ar zice fariseii,
N-a schimbat c-un gest divin
Insusi regele Iudeii,
Christ, la Canna Galileii
Apa-n vin?!
Chiar poetul cand se-mbata
Nu-i mai inspirat la scris?
In lumina-adevarata
Toate-atunci lui i s-arata,
Ca un vis...
Pana cand, deci, urca-n vie
Vreji de vita pe haraci,
Sus paharele, fratie!...
Si pe urma... pot sa vie
Mii de draci!

Pe langa plopii fara sot... de Mihai Eminescu

2008-10-15T20:46:00.000+03:00

Pe langa plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii toti -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atat de des;
O lume toata-ntelegea -
Tu nu m-ai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sa mor.

Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait in veci de veci
Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.

Caci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Parintii din parinti.

Azi nici macar imi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce in zadar,

Caci azi le semeni tuturor
La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamant.

O, mama... de Mihai Eminescu

2008-10-14T23:01:00.000+03:00

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi o data umbrind mormantul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.

Noaptea... de Mihai Eminescu

2008-10-13T01:30:00.000+03:00

Noaptea potolit si vanat arde focul in camin;
Dintr-un colt pe-o sofa rosa eu in fata lui privesc,
Pan ce mintea imi adoarme, pan ce genele-mi clipesc;
Lumanarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin intuneric te apropii suranzanda,
Alba ca zapada iernii, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi imi sezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara
Gatul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.

Cu-ale tale brate albe, moi, ratunde, parfumate,
Tu grumazul imi inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu manute albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte.

Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita
Si gandind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc
Si surazi, cum rade visul intr-o inima-ndragita.

O! desmiarda, pan ce fruntea-mi este neteda si lina,
O! desmiarda, pan-esti juna ca lumina cea din soare,
Pan-esti clara ca o roua, pan-esti dulce ca o floare,
Pan nu-i fata mea zbarcita, pan nu-i inima batrana.

Singuratate de Mihai Eminescu

2008-10-12T23:41:00.000+03:00

Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad,
Focul palpaie in soba,
Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Taraiesc incet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mangaioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum in picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
In odaie prin unghere
S-a tesut painjenis
Si prin cartile in vravuri
Umbla soarecii furis.
In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.

Ah! de cate ori voit-am
Ca sa spanzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui;
Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.
Cateodata... prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare
Cand aud ca suna cleampa...
Este Ea. Desarta casa
Dintr-odata-mi pare plina,
In privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.
Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se indura,
Cand eu stau soptind cu draga
Mana-n mana, gura-n gura.

O, ramai de Mihai Eminescu

2008-10-11T21:28:00.000+03:00

“O, ramai, ramai la mine,
Te iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adanc in ape
Cu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cardului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmec
Cum ingani cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzand piciorul gol
Si privind in luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinand;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in camp razand.
Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

Omul de Alexandru Vlahuta

2008-10-09T20:15:00.000+03:00

Manat de soarta pe-a vie ii valuri,
Se duce omul fara-ncetare.
Si-mpins de vanturi, lovit de maluri,
Aci se-afunda, aci apare.
Patruns de chinuri, sarmanul plange,
Si mai nainte de-al sau mormant,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga rupta de vant,
El moare-n steaua care apune;
Si tot ce cade si tot ce tace
Moartea-i arata, de moarte-i spune,
Pana se cufunda barca-i in pace.

Lectia despre cub de Nichita Stanescu

2008-09-19T20:25:00.000+03:00

Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze,
pana cand cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat!

Tonul de Nichita Stanescu

2008-09-18T00:32:00.000+03:00

Osul e o bucurie numai atunci cand este os al fruntii,
cand apara iar nu dezbina,
cum e vertebra alcalina
din toiul greu al carnii si al nuntii.
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dinsul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascand un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
Am sa ma dezobisnuiesc de stelele cerului
cum apa ingheata dezobisnuita de fulgul zapezii,
imi voi lua trupul infrigurat
si da-l-voi eu insumi sa mi-l pasca iezii.
Sa ma dezobisnuiescsa mai fiu om
mi-a fost dat destul de usor.
Sa ma dezobisnuiesc sa
traiesc mi-a trebuit doar o moarte cu omor.
De lupi ma dezobisnuiesc cel mai greu,
sunt singuri si pe zapada.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc singuratate.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de zapada.
In rest, vreme trece, vreme vine.

Ausweis de Nichita Stanescu

2008-09-17T22:09:00.000+03:00

Scot singele stampilat la vedere.
Mi se da drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Intirzii o secunda, dar mi se da drumul.
Scot induratoarea limba vorbita, -la vedere.
Dictionarele sint pregatite, asa ca mi se da drumul.
De de vrei sa treci, m-a intrebat moartea.
Sunt liber, i-am raspuns,
asa ca nu am chef sa-ti raspund.
Ea a stat un timp descumpanita,
apoi, mi-a dat drumul.
Am pe mine toate stampilele.
Daca vreti sa stiti
eu, unul, sunt in ordine,
mie mi se da drumul.

Catrene de Omar Khayyam

2008-09-14T23:40:00.001+03:00

Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile intrebari".

In aceasta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sange cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din inchegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine...

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Cand mi-amintesc savantul ce-am fost, azi il compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vantul naluci ciudate tese.

Catrene de Omar Khayyam

2008-09-13T00:07:00.001+03:00

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi in ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.

Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate
Dar totusi, nu mi-e teama: curat am fost în toate.

Spun unii ca exista un Creator si zic
Ca pentru a distruge, fiinte a creat.
Fiindca sunt urate? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru ca-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul - imi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfa cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi.

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sange scoate-l din gaturi de ulcioare.
Caci, in afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Singuratatea omului de Omar Khayyam

2008-09-12T23:47:00.005+03:00

Sa-ti faci putini prieteni.
Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrange.
Cand ti se-ntinde-o mana, 'nainte de-a o strange,
Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata.
In zambet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tanar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Putinul sa-ti ajunga, si zavorat in tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neincetat sa-i cauti.
Si fugi de tonti şi rai.
Daca-ti va da otrava un intelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l intinde.

Sa ne iubim de George Bacovia

2008-09-09T21:28:00.000+03:00

Vai, si va veni o vreme
Cand adormi-vom amandoi,
Si-nstrainati prin cimitire,
Va plange toamna peste noi.

Ce poate, deci, a fi sub soare,
In haosul imensitatii-
Daca-ti vei pierde fecioria
In taina roza-a voluptatii ?

Largo de George Bacovia

2008-09-08T19:56:00.000+03:00

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine si de alta lume,
Dor...
Plana:
Durere fara nume
Pe om...
Toti se gandeau la viata lor,
La disparitia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor,-
Dor de tine si de alta lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.

Panorama de George Bacovia

2008-09-07T21:34:00.000+03:00

Plangea caterinca-fanfara
Lugubru in noapte, tarziu...
Si singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu...

Si-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri-
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade si fixe priviri.

Si-acea caterinca-fanfara
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla- princese
Oftau, in dantele, mecanic,

Si-atunci am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Orasul dormea in tacere,
Flasneta plangea cavernos.

Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata...
Si stam impietrit... si de veacuri,
Cetatea parea blestemata.

Amurg de George Bacovia

2008-09-06T21:21:00.000+03:00

Ca lacrimi mari de sange
Curg frunze de pe ramuri,
Si-nsagerat, amurgul
Patrunde-ncet prin geamuri.

Pe dealurile-albastre,
De sange urca luna,
De sange pare lacul,
Mai ros ca-ntotdeauna.

La geam tuseste-o fata
In bolnavul amurg;
Si s-a facut batista
Ca frunzele ce curg.

Plumb de toamna de George Bacovia

2008-09-05T20:39:00.000+03:00

De-acum, tusind, a si murit o fata,
Un palid visator s-a impuscat;
E toamna si de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitata ?

Intr-o gradina publica, tacuta,
Pe un nebun l-am auzit racnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vant si-orice speranta e pierduta.

Prin targu-nvaluit de saracie
Am intalnit un popa, un soldat...
De-acum pe carti voi adormit uitat,
Pierdut intr-o provincie pustie.

De-acum , au si pornit pe lumea eronata
Ecouri de revolta si de jale;
Tot mai citesti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitata ?

Ceata care coboara de Ana Blandiana

2008-09-04T23:27:00.000+03:00

Ceata care coboara
Este pleoapa ta
Lasata somnoroasa peste lume?
Lumea viseaza
Dincolo de ea
Si numai eu am fost uitata
Treaza
Anume
Sa vad cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbator,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apune-ncet, incet de soare?

Sa vad cum moartea limpede,
Din cand in cand,
Se tulbura visand
C-am fost uitata treaza
Anume
Ca sa poata sa ma doara
Pleoapa ta care coboara
Induiosata peste lume?...

Sa raman singura si goala de gand de Ana Blandiana

2008-09-03T22:06:00.000+03:00

Sa raman singura
Si goala de gand
Cum numai brazii si pietrele
Sunt singuri si goi.
Sa spun
Auzului meu sa adoarma
Si ochilor mei sa se-nchida
Asa cum
CandvaBrazii si pietrele
Au renuntat la ochii
Si la urechile lor.
In tacere si intuneric
S-astept sa zaresc
Prin stralucitoarele crapaturi
Ale sufletului meu rasturnat peste mine
Soarele vesnic si orbImplantat in zapada...

Copilarie de Ana Blandiana

2008-09-02T20:44:00.000+03:00

Din oglinda ma privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distincta,
Inima-apasa pe clape grav
Si-ncerca sa-apara in oglinda.
N-am vazut-o niciodata, dar stiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, ca-i ascunsa
(Precum inima salcamului din geamCosul pieptului de crengi o face frunza).
Ma-ntrebam de unde l-a-nvatat si daca
E aievea cantu-i uniform,
Si ca nu cumva in somn sa taca,
Mi-era frica seara sa adorm.

Banii de Grigore Vieru

2008-08-25T15:15:00.000+03:00

Lui Alexandru Cazacu

Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Catre sclav de Mihai Eminescu

2008-08-24T20:30:00.000+03:00

Horatiu, Ode, I,

Lux persan urai, baiete, si nu voi
Cu fasii de tei ca sa legi cununa-mi,
Nu cata-n zadar sa descoperi unde-i
Ultima roza!
Simplul mirt cu flori sa nu-l mai adaogi...
Nu te-ar prinde rau pe tine, paharnic,
Si nici mie rau nu-mi sade cand beau la
Umbra de vita.

Paza buna de Tudor Arghezi

2008-08-23T22:01:00.000+03:00

S-a intors cercetatoarea
Sa le spuie la surori
Ca-i deschisa toata floarea
Si campia, de cu zori.

Si-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
La sand vorba la nepoate
Sa-ngrijeasca de copii.

Caci muscoii si bondarii
Pe soptite, ca talharii,
Umblau mierea sa le-o fure.

Insa paza-n stupi e buna,
Ca tarziu, dupa apus,
Colo jos, subt stupi, la luna,
Ei zaceau cu burta-n sus.

Psalm de Tudor Arghezi

2008-08-22T20:51:00.000+03:00

Ajuns acum la pragul tau, ma iata.
Cremene dura, ma putui in pisc
Sa ma gasesc prin stanci si sa ma isc
Din pulbere, cu glezna-nsangerata.
Ingerul tau merinde nu-mi prea dete.
Eu insa niciodata din bardace
N-am fost baut fara sa-mi fie sete,
Nici am mancat vrodata ce nu-mi place.
Gradina florile si le-a deschis
Care-o faceau sa-mi amageasca drumul
Cu ispitiri de roua si de vis.
Eu am lasat in urma mea parfumul.
Vrui, Doamne, sa te pipai pe spinare
Si mai de-aproape sa-ti dau ghes
Cu recea mea-ncruntata intrebare:
De ce nu vrusi sa mi te-arati mai des?
Dar caprele-amintirilor si iezii,
Care ma duc sa cad intru ispita,
Si-au risipit prin iarba cacarezii
Si mi-au lasat livada parasita.

Iscoada de Tudor Arghezi

2008-08-22T19:59:00.000+03:00

Decum s-a ivit lumina.
A iesit din stup albina,
Sa mai vada, izma-creata
A-nflorit de dimineata?

Se-ngrijeste gospodina
De-nfloreste si sulfina,
Caci plutise val de ceata,
Asta -noapte, pe verdeata.

A gasit toata gradina

Inflorita, si verbina,
Cu o proba de dulceata.

Fetica de Tudor Arghezi

2008-08-21T22:02:00.000+03:00

Ce duh ai si ce putere.
Sa-mpletesti ceara cu miere,
De la floarea din gradina,
Ostenita de albina ?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi si pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi si leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana , ca din ace,
Tesi reteaua de ghioace,
De celule-n care pui

Mierea dulce si un pui.
Scule, numere, cantare
Au pus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
In gaoacea cea mai mica
E ghiocul tau, fetica
Esti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, far sa stii,
Ai facut bijuterii
Si minuni in toata clipa
Cu musteata si aripa.
Nu te lauzi cu ce faci.

Doina de Vasile Alecsandri

2008-08-20T20:50:00.000+03:00

Doina, doinita!
De-as avea o puiculita,
Cu flori galbene-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!
De-as avea o mandrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!
De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara,
Ca un pui de caprioara!
Face-m-as privighetoare
De-as canta noaptea-n racoare
Doina cea dezmierdatoare!

Doina, doinita!
De-as avea o pusculita
Si trei glonti in pungulita
S-o sorioara de bardita!
__

De-as avea, pe gandul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!
De-as avea vro sapte frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe zmei incalecati!
Face-m-as un vultur mare,
De-as canta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!

Doina, doinita!
Si i-as zice: Mandrulita,
Ma jur p-asta cruciulita
Sa te tin ca un badita!
Si i-as zice: Voinicele,
Sa te-ntreci cu radunele
Peste dealuri si valcele!
Si le-as zice: Sapte frati,
Fceti cruce si jurati
Vii in veci sa nu va dati!
Hai, copii, cu voinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagani si de robie!

Pribeag de Octavian Goga

2008-08-19T21:52:00.000+03:00

Pe drumul meu de pribegie
Nu licaresc in noapte stele,
Si, singura tovarasie,
Port numai gandurile mele.

Cum s-au legat de mine-n largul
Valtorilor sa ma petreaca,
Par corbi, cari tipa pe catargul
Unei corabii ce se-neaca...

Toamna de Octavian Goga

2008-08-17T20:27:00.000+03:00

Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Firelor de lamaita
Li se usca radacina.
Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul,
Cu podoaba zdrentuita
Tremura pe camp porumbul.
Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
De pe varful surii noastre
Smulge-n zbor cate-o sindrila.
De vifornita pagana
Se-ndoiesc nucii, batranii,
Plange-un pui de ciocarlie
Sus pe cumpana fantanii.
Il ascult si simt sub gene
Cum o lacrima-mi invie:
Ni s-aseamana povestea,
Pui golas de ciocarlie.

Esti singura de Octavian Goga

2008-08-17T15:56:00.000+03:00

Esti singura astazi, tu, inima mea,
Biserica veche-n ruina,
Sub bolta ta sfanta,-nnegrita de vremi,
Azi nici un drumet nu se-nchina.

Esti singura astazi Paretii-s batrani,
Nu-i cantec in stranele mute,
Icoanele-s sterse, si nimenea nu-i
Altarul uitat sa-l sarute.
Prin neguri arare s-abat amintiri
Lacasul pierdut sa si-l vada,
Si falfaie tainic din aripa lor
Ca groaznice paseri de prada.
Ducandu-si pierzarea, trec vifore-n drum,
Te zbuciuma-n goana pagana
Si tu ceri zadarnic un fulger razlet
Sa-ti naruie bolta batrana!

Seara de Octavian Goga

2008-08-17T12:08:00.000+03:00

Bolta si-a cernit naframa
Ca o mama intristata,
Floarea-soarelui pe campuri
Pleaca fruntea-ngandurata.
Zarea-si picura argintul
Pe ovezele de aur,
Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.
Codrul cantaretii-si culca,
Doarme trestia bolnava,
Dorm doi pui de nevastuica
Sub o brazda de otava.
S-a oprit trudita moara,
Doarme apa la iruga,
Razimat pe coate-adoarme
Un cioban intins pe gluga.

Doarme cerul si pamantul
Intr-o dulce-mbratisare...
Doar izvorul mai tresalta
Ca un san de fata mare.

Pacat de Octavian Goga

2008-08-16T13:05:00.000+03:00

Amurgul m-a gasit si astazi la poala ta cersind hodina,
Biet calator, oprit in cale de vraja viselor ce mint,
Cum as putea sa plec acuma cand ochii tai senini lumina
Si ard in purpura-nserarii ca doua suliti de argint?...
Le doarme-n adancimi pacatul si ocrotit de-o calda lene
Din clipa-n clipa imi trimite sclipirea fulgerelor lui,

Un picur din pierzarea lumii iti straluceste-acum sub gene
Si ma-nfior din ochii limpezi tu cate taine poti sa spui...
Ma pierd in lumea lor albastra si simt fiori din vremuri moarte.
Vad crai pribegi, ce pentr-un zambet jertfira fala unui tron.
Si parc-aud in pacea noptii cum vantul suiera departe
Prin darmaturile de piatra din prabusitul Ilion...

Alean de Lucian Blaga

2008-07-31T20:20:00.000+03:00

lui Bazil Munteanu

De ceasuri, de zile veghez
pe-un galben liman portughez.

Cu zalele-alaturea drept,
cu manile cruce pe piept.

Doinind as privi sapte ani
spre cerul cu miei luzitani,

De nu m-ar gasi unde sunt
nelinistea morii de vant.

De nu as pieri, supt de-un astru
vazut-nevazut, in albastru.

Gorunul de Lucian Blaga

2008-07-30T00:39:00.000+03:00

In limpezi departari aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inima un clopot
si-n zvonuri dulci
imi pare
ca stropi de liniste imi curg prin vine, nu de sange.

Gorunul din margine de codru,
de ce ma-nvinge,
cu aripi moi atata pace,
cand zac in umbra ta
si ma dezmierzi cu frunza-ti jucausa?

O, cine stie? - Poate ca
din trunchiul tau imi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
si linistea
ce voi gusta-o intre scandurile lui,
o simt pe semne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picura in suflet -
si mut
ascult cum creste-n trupul tau sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipa care trece,
gorunule din margine de codru.

Utrenie de Tudor Arghezi

2008-07-29T22:01:00.000+03:00

Pe pieptarul vesniciei
Sumedenii negi de foc,
Galbeni, strugurii tariei
Se rasfira si se coc.
Lumea-si culca fruntea-n poala,
Purecata de profeti,
Sub lumina siderala
Ce se scurge prin pereti.
Dar in fiecare noapte
Limba ei, suind pe zid,
Amagita linge lapte
Din tarie, agurid.

Fior de Nicolae Labis

2008-07-29T21:19:00.000+03:00

Poate-am visat ceva rau si-am uitat,
Poate-i doar pentru ca visinii s-au inflorat,
Poate-i doar vantul ce limpede suna,
Ori pentru ca au muscat asta noapte din luna
Varcolacii, ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de gheata,
Ori poate e dimineata.
Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai patruns si imi macini mereu
Trupul si suf letul meu?
Privesc in oglinda — acelasi mi-i chipul
Si buzele groase taiate ca-n lemn.
Pe pavaza fr untii vad bine ca nimeni
N-a scris, inca nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi murmura: suna-ne,-ncearca-ne,
Sufletu-si palpaie albe chemari,
Ochii imi ard rotunjiti peste cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.
Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh coborat din povesti,
Unda prelinsa sa ma-invenine,
Stea fulgerata in mine?
aprilie

Despre maini de Marin Sorescu

2008-07-28T22:58:00.000+03:00

Ramai sculptata in aer,
Mainile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet napadit de tati.

Poate ca ar trebui sa-ti vorbesc
Despre maini
(Si mai putin, evident, despre maine)
Ele te-au indragit la prima vedere,
Cand ti-ai sprijinit magnetismul in ele.

Ar putea fi ace pe o busola,
Aratand impartial toate punctele cardinale. D
e ce numai nordul mereu?
Pretutindeni haladuieste misterul.

Tunelul de Marin Sorescu

2008-07-28T21:43:00.000+03:00

Mai construim noi mult acest tunel,
In care ne-afundam de generatii?
Exista ceva dincolo de el,
Exista, dincolo de hrube, spatii?

S-aude, in afara, ce vibratii
Fac icnetele noastre, de otel?
Mancam pamant si respiram in ratii:
Economii-n plamani, si-n muschi carcel.

Dar orice intrebare-i sigilata.
Si cand un revoltat sigiliul rupe,
Sar insi sa-l bata, gura sa-i astupe.

Si, totusi, unde duceti asta gloata?
Cu sange, printre buzele cusute,
Intreaba limba nedisciplinata.

Tine ochii inchisi de Ana Blandiana

2008-07-27T23:48:00.000+03:00

tine ochii inchisi, tine ochii inchisi,
O singura data ni se da.
Nu te intreb nimic,
Ninsoarea se-asterne,
A-ngropat cimitirul si satul,
Zideste biserica,
Varfuri de plopi se mai vad
Dand colt ca o iarba deasupra.
Ninsoarea se-asterne si suie
Ca o campie dospita
Care in curand va opri
Timpul de sus sa mai cada.
tine ochii inchisi,
O singura data ni se da
Si trebuie sa dam o singura data.
Nu te intreb nimic, asteapta
Ultimul fulg de timp s-apuie
Si sa se faca gol in ceruri
Si liniste, abia atunci
Desprinde-ti bratul stang din cuie
Si lin rastoarna ceasul cu zapada.

Flori de mucegai de Tudor Arghezi

2008-07-24T17:22:00.000+03:00

Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa ,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era intuneric.
Ploaia batea departe, afara.
Si ma durea mana ca o ghiara.
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga .

Acuarela de Ion Minulescu

2008-07-22T12:20:00.000+03:00

Claudiei Millian

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atata ploaie,
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate, date jos din galantare.
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,
NumarandIn gand
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane

Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta...
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana —
Doua jucarii stricate —
Merg tinandu-se de mana...

Creion de Tudor Arghezi

2008-07-21T21:05:00.000+03:00

Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
In care se-oglindesc
Azurul si copacul.

Surasul tau mi-i drag,
Caci e ca piatra-n fund,
Spre care-noata albi
Pesti lungi cu ochi rotund.

Caci e ca malu-n stuf,
Unde paianjeni dorm,
Pe zori facute puf.

Faptura ta intreaga
De chin si bucurie,
Nu trebuie sa-mi fie,
De ce sa-mi fie draga?

Atat de frageda... de Mihai Eminescu

2008-07-17T20:33:00.000+03:00

Atat de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pan-in poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc —
S-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi!
A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti,
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am inteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.
S-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana —
Unde te duci? Cand o sa vii?

In atelier de Alexandru Macedonski

2008-07-16T15:54:00.000+03:00

„Voiesc, iubite pictor, o panza cum n-a fost...
Sa vad din intuneric ca iese-n pielea goala
Satana care-n mine star neste o rascoala
Pe cand zadarnic caut de el un adapost.
Il vad frumos si searbad, aproape o fecioara,
Avand pe-o gingasie de Bacchus indian
O frunte visatoare sub par de-atenian
Si-n buzele-i de flacari cutremure ce-omoara.

Fa-l dulce totdeodata ca taina unui vis
Ce-n leaganu-i de aur te-adoarme cu blandete
Atunci cand plin de viata si beat de tinerete
Te lasi pe nesimtite s-aluneci spre abis.
Sau scoate-l dimpotriva din negura cu soapte,
Naluca fara seaman cu ochii scanteinzi,
Intocmai cum e-n clipa salbaticei izbanzi
Cand sufletul mi-l soarbe in fiecare noapte.“
Si jalnica fiinta, furata de-aiurare,
Cand pasul si-l mai duse prin largu-atelier,
Isterica privire pe niste lanci de fier
S-opri incremenita de-a lor strafulgerare.
Apoi, din framantarea lucioasa ce zarea
Ca sapa imprejuru-i o rosie valtoare
Din care e ajunsa de flacari arzatoare,
Simti ca se arunca Satana peste ea.

Rapsodii de primavara de George Toparceanu

2008-07-15T07:31:00.000+03:00

I

Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alaiDe toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

II

Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

III

Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?